AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc) Care este mai puțin compact; înfoiat (2). – V. afâna.
AFÂNÁT, -Ă, afânați, -te, adj. (Despre pământ, zăpadă etc.) Rărit, înfoiat. – V. afâna.
AFÂNÁT adj. 1. moale, poros, pufos, rar, (rar) înfoiat, țărânos, (reg.) puhav. (Pământ ~.) 2. v. pufos.
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.
A AFÂNÁ ~éz tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /lat. affenare
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.
AFÂNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)
A afâna ≠ a bătători, a bate
afîna (afînéz, afînát) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnāre › v. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.
afâná (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză
afînát, -ă adj. (d. fîn) ca fînu, înfoĭat, neîndesat: tutun afînat. Adv. A așeza afînat.
afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu.