AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna. ◊ Afânarea solului = lucrare agricolă executată asupra pământului, la suprafață, pentru a favoriza aerisirea, pătrunderea apei, distrugerea buruienilor. – V. afâna.
AFÂNÁRE, afânări, s. f. Acțiunea de a afâna.
afânáre s. f., g.-d. art. afânării; pl. afânări
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.
A AFÂNÁ ~éz tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /lat. affenare
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.
AFÂNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)
A afâna ≠ a bătători, a bate
afîna (afînéz, afînát) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnāre › v. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.
afâná (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză
afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu.