AFABULÁȚIE s. f. 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice; fabulație. 2. Morala unei fabule. – Din fr. affabulation, lat. affabulatio.
AFABULÁȚIE s.f. Succesiunea faptelor, intriga unei opere literare. Morala unei fabule. [Gen. -iei. / fr. affabulation, lat. affabulatio].
AFABULÁȚIE s. f. 1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3). 2. morala unei fabule. ( fr. affabulation, lat. affabulatio)
AFABULÁȚIE s. f. (Livresc) Acțiunea unei opere literare. – Fr. affabulation (lat. lit. affabulatio, -onis).
AFABULÁȚIE s. v. acțiune.
afabuláție s. f. (sil. -ți-e), art. afabuláția (sil. -ți-a), g.-d. afabuláții, art. afabuláției