AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, c*****l. – Din lat. affabilis, fr. affable.
AFÁBIL, -Ă adj. C*****l, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].
AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, c*****l, prietenos. ( fr. affable, lat. affabilis)
AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, c*****l. – Fr. affable (lat. lit. affabilis).
AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, c*****l, prietenesc, prietenos.
afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile
afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate.
AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință c******ă; tandru. Ton ~. /lat. affabilis, fr. affable