AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului¹ și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérométrie.
AEROMETRÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. /fr. aérométrie
AEROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. [Gen. -iei. / fr. aérométrie, cf. gr. aer – aer, metron – măsură].
AEROMETRÍE s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice. ( fr. aérométrie)
AEROMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. – Fr. aérométrie.
aerometríe s. f. (sil. -tri-), art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei
aerometríe f. (aer și metrie). Știința proprietăților fizice ale aeruluĭ.