AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo).
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).
AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer. – Ngr. aerízo (aor. aerisa).
AERISÍ vb. a ventila.
aerisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. aeriseáscă
A AERISÍ ~ésc tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat, lăsând să pătrundă aer proaspăt. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, așternuturi etc.) A scoate la aer. 3) A face să se aerisească. /ngr. aérisa
A SE AERISÍ mă ~ésc intranz. pop. A ieși afară la aer. /ngr. aérisa
aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez.