AERÁRE, aerări, s. f. Acțiunea de a aera. [Pr.: a-e-] – V. aera.
AERÁRE s.f. Acțiunea de a aera; aerație. [ aera].
AERÁRE s. f. Acțiunea de a aera.
aeráre s. f., g.-d. art. aerării
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer¹ (1) în masa unui lichid, a unui material granulos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Din fr. aérer.
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer¹ (1) în masa unui lichid, a unui material grunjos sau care este în formă de pastă fluidă. 2. A răci materialele dintr-un siloz prin introducerea de aer¹ (1) sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérer.
A AERÁ ~éz tranz. (lichide sau materiale granulare) A trata cu aer (pentru a îmbunătăți callitatea sau pentru a păstra). [Sil. a-e-ra] /fr. aérer
AERÁ vb. I. 1. tr. A aerisi. A zvânta, a expune la soare și la aer (lucruri, haine etc.). 2. refl. (rar) A-și face vânt. [ fr. aérer].
AERÁ vb. tr. 1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi. 2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine). ( fr. aérer)
AERÁ, aerez, vb. I. Tranz. 1. A introduce aer în masa unui lichid, a unui material granulos sau care e în formă de pastă fluidă. 2. A răci cerealele dintr-un siloz prin introducerea de aer sub presiune sau prin vânturare cu lopeți. – Fr. aérer.
aerá vb., ind. prez. 1 sg. aeréz, 3 sg. și pl. aeréază
aeréz v. tr. (fr. aérer). Aerisesc.
aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez.