ADVERBIALIZÁRE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa. [Pr.: -bi-a-] – V. adverbializa.ADVERBIALIZÁRE, adverbializări, s. f. Faptul de a (se) adverbializa – V. adverbializa.adverbializáre (-bi-a-) s. f., g.-d. art. adverbializắrii; pl. adverbializắriadverbializáre s. f., pl. adverbializăriADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb.[Pr.: -bi-a-] – Din fr. adverbialiser.ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.
) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser.ADVERBIALIZÁ, adverbializez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adverb. – Din fr. adverbialiser. – adverbializáre s. f.; adverbializát, -ă, adj.A ADVERBIALIZÁ ~éz tranz. A face să se adverbializeze. /fr. adverbialiserA SE ADVERBIALIZÁ se ~eáză intranz. A transforma în adverb. /fr. adverbialiserADVERBIALIZÁ vb. I tr. A da unui cuvânt sau unei construcții funcție de adverb. [ fr. adverbialiser].ADVERBIALIZÁ vb. tr., refl. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb. (fr. adverbialiser) adverbializá (a ~) (-bi-a-) vb., ind. prez. 3 adverbializeázăadverbializá vb. (sil. -bi-a-li-), ind. prez. 1 sg. adverbializéz, 3 sg. și pl. adverbializeáză