ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine religioase practicate de o sectă creștină care predică „a doua venire” apropiată a lui Hristos. – Din engl. adventism, germ. Adventismus.
ADVENTÍSM n. Doctrină religioasă care propagă credința în „a doua venire” a lui Hristos pe Pământ. /germ. Adventismus, engl. adventism
ADVENTÍSM s.n. Doctrină mistică practicată de o sectă religioasă creștină și care propagă, printre altele, credința în a doua venire a lui Iisus pe pământ. [ engl. adventism, cf. germ. Adventismus].
ADVENTÍSM s. n. doctrină a unei secte religioase care propagă credința în a doua venire a lui Cristos pe pământ. ( engl. adventism, germ. Adventismus)
ADVENTÍSM s. n. Numele unei doctrine mistice practicate de o sectă religioasă creștină. – Engl. adventism (germ. Adventismus).
adventísm, s. n. – Doctrină religioasă practicată de o sectă protestantă care predică „a doua venire” apropiată a lui Cristos. Engl. adventism, de la textul adveniat regnum tuum (adventiștii așteaptă venirea lui Cristos pe pămînt). Cuvîntul introdus o dată cu doctrina, de origine americană, la sfîrșitul sec. XIX. – Der. adventist, s. m.
adventísm s. n.
adventizm n. Secta adventiștilor, întemeĭată la 1831 în Statele Unite de Wiliam Miller (născut la sfîrșitu sec. 18 în Pitsfield), care anunță, ca un nebun orĭ șarlatan, a doŭa sosire (lat. adventus) a luĭ Hristos la 14 April 1844 și alese Sîmbăta în locu Duminiciĭ, ceĭa ce pricinuĭește o zădarnică turburare [!] în lumea creștinească.