ADVÉCȚIE, advecții, s. f. Mișcare a aerului dintr-o zonă în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection.
ADVÉCȚIE, advecții, s. f. (Livr.) Mișcare a aerului atmosferic în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection.
ADVÉCȚIE s.f. Mișcare de aer cu direcție orizontală. [Gen. -iei. / fr. advection, cf. lat. advectio].
ADVÉCȚIE s. f. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal. ( fr. advection, lat. advectio)
ADVÉCȚIE s. f. Mișcare (orizontală) a aerului atmosferic.
advécție s. f. (sil. -ți-e), art. advécția (sil. -ți-a), g.-d. art. advécției; pl. advécții, art. advécțiile (sil. -ți-i-)
ADVÉCȚIE ~i f. Mișcare a aerului în plan orizontal. /fr. advection, lat. advecto, ~onis