ADUNÁ, adún, vb. I. 1. Tranz. A strânge la un loc ceea ce se află răspândit, împrăștiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate părțile; a strânge, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegând de ici și de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere într-unul singur. 6. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc, formând un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parcă a tunat și i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiți unii de alții strânși la un loc. A (se) îngrămădi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.
ADUNÁ, adún, vb. I. I. 1. Tranz. A strânge la un loc ceea ce se află răspândit, împrăștiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate părțile; a strânge, a concentra. 3. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) ghemui. În ochii mei lacrimi s-adună (COȘBUC). 4. Tranz. A culege (alegând de ici și de colo). Merg s-adune Mure fetele (COȘBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere într-unul singur. III. Tranz. și refl. A (se) apropia unii de alții; a (se) strânge formând un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parcă a tunat și i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiți unii de alții strânși la un loc. Refl. A se întâlni, a veni deseori în contact cu alții. – Lat. adunare.
ADUNÁ vb. 1. v. acumula. 2. v. tezauriza. 3. v. economisi. 4. (MAT.) a totaliza, (rar) a adiționa, a însuma, a suma, (înv.) a sumarisi. (A ~ valoarea a doi vectori.) 5. a (se) întruni, a (se) reuni, a (se) strânge, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî, (Olt. și Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toții.) 6. v. convoca. 7. v. recolta. 8. v. colecta, a strânge. 9. a (se) înmănunchea, a (se) reuni, a (se) strânge. (Și-a ~ versurile în volum.) 10. a colecționa, a culege, a strânge. (~ folclor pe teren.)
aduná (adún, adunát), vb. 1. a strînge, a culege. 2. A acumula, a îngrămădi. 3. A adăuga, a însuma. 4. (refl.) A se strînge. – Mr. adun, megl. dun, istr. aduru. Lat. adūnāre (Pușcariu 31; REW 209; DAR); cf. it. adunare, cat., sp., port. aunar, v. fr. auner. – Der. adunare, s. f. (întrunire; strîngere, culegere; adăugare, însumare); adunat, s. n. (recoltă, cules); adunător, adj. (unealtă de strîns); adunător, s. n. (numărătoare); adunătură, s. f. (grămadă; lucruri de nimic), care ar putea fi reprezentantul direct al unei formații lat., cf. abruz. adunatura.
aduná vb., ind. prez. 1 sg. adún, 3 sg. și pl. adúnă
A ADUNÁ adún tranz. 1) A face să se adune. 2) A aduce din mai multe părți punând laolaltă; a strânge. ~ lemne. ~ mere. 3) (bani, avere) A dobândi prin muncă asiduă (punând deoparte); a agonisi; a strânge. 4) mat. (numere) A supune operației de adunare. /lat. adunare
A SE ADUNÁ se adúna intranz. (despre ființe) A veni din toate părțile, întâlnindu-se în același loc; a se strânge. /lat. adunare
A (se) aduna ≠ a (se) scădea
A aduna ≠ a împrăștia, a irosi, a risipi, a scădea
A se aduna ≠ a (se) împrăștia
adún, a -á v. tr. (lat. adúno, -áre d. ad, la, și unus, unu; it. adunare). Reduc o mulțime la unu, fac adunarea: am adunat toate cifrele Strîng: a aduna banĭ albĭ pentru zile negre (Prov). Culeg: albinele adună mĭerea din florĭ V. refl. Mă reunesc: a tunat și s’ aŭ adunat (Expresiune de dispreț p. societățĭ rele).