ADULÁȚIE, adulații, s. f. Adulare. – Din fr. adulation, lat. adulatio.
ADULÁȚIE s.f. Lingușire, flatare, adulare. [Gen. -iei, var. adulațiune s.f. / cf. fr. adulation, lat. adulatio].
ADULÁȚIE s. f. adulare. ( fr. adulation, lat. adulatio)
ADULÁȚIE s. adulare.
aduláție s. f. (sil. -ți-e), art. aduláția (sil. -ți-a), g.-d. art. aduláției; pl. aduláții, art. aduláțiile (sil. -ți-i-)
ADULÁȚIE ~i f. Lingușire servilă. [G.-D. adulației; Sil. -ți-e] /fr. adulation, lat. adulatio, ~onis
adulațiúne f. (lat. adulátio, -ónis). Lingușire. – Și -áție.