ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care adoarme, cuprins de somn. Somnoros. Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări, moale. Fig. (În limbajul bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.
ADORMÍT, -Ă, adormiți, -te, adj. Care doarme, cuprins de somn. Fig. Somnoros. Fig. Lipsit de voiciune, greoi în mișcări; leneș. Fig. (În limbaj bisericesc; adesea substantivat) Mort. – V. adormi.
ADORMÍT adj. v. somnoros.
ADORMÍT adj., s. v. mort.
Adormit ≠ deștept
adormít, -ă adj. Fig. Greoĭ, leneș: adormitule! Liniștit, mort: oraș adormit.
ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. Fig. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea. – Lat. addormire.
A ADORMÍ adórm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a muri; a răposa; a deceda; a se sfârși. 2. tranz. 1) A face să treacă de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce în stare de liniște; a liniști; a potoli; a alina. ~ setea. /lat. addormire
ADORMÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care doarme. 2) fig. Care vădește încetineală; molatic; greoi. 3) fig. Care este liniștit; netulburat de nimic; tihnit. 4) și substantival: ~ întru Domnul, ~ de veci mort. /v. a adormi
ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. Intranz. Fig. (În limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a liniști, a potoli o senzație, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire.
ADORMÍ vb. (înv. și reg.) a aromi. (A ~ greu.)
ADORMÍ vb. v. alina, calma, deceda, dispărea, domoli, duce, îmblânzi, liniști, muri, pieri, potoli, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba, tempera, ușura.
A adormi ≠ a (se) deștepta, a (se) trezi,
adormí (adórm, adormít), vb. – 1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz).
adormí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 sg. și pl. adoármă
adórm, a -í, v. tr. (lat. addormire, it. addormire, pv. sp. pg. adormir. – Adoarme, să adoarmă). Încep să dorm: abea adormisem. V. tr. Fac să doarmă: a adormi un copil. Fig. Nu pot atrage atențiunea, plictisesc: discursurile luĭ te adorm. Amuzez ca să nu se observe: a adormi atențiunea dușmanilor. A adormi întru Domnu, a adormi somnu cel de vecĭ, a muri.