ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Din fr. adorateur, lat. adorator.
ADORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care adoră pe cineva sau ceva. [Cf. fr. adorateur, it. adoratore, lat. adorator].
ADORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adoră pe cineva sau ceva. ( fr. adorateur, lat. adorator)
ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Fr. adorateur (lat. lit. adorator).
ADORATÓR s. (înv.) slăvitor, suspinător. (În jurul ei roiau ~ii.)
adoratór s. m., pl. adoratóri
adoratór, -oáre s. (lat. adorator). Care adoră: adoratoriĭ puteriĭ.
ADORATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care adoră (pe cineva sau ceva). /fr. adorateur, lat. adorator
adoratoáre s. f., g.-d. art. adoratoárei; pl. adoratoáre