ADORÁRE s. f. 1. Faptul de a adora; adorație. 2. Slăvire (a unei divinități); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora.
ADORÁRE s.f. Faptul de a adora; adorație. [ adora].
ADORÁRE s. f. Faptul de a adora; iubire sau admirație nemărginită, divinizare. Cult, venerație, slăvire.
ADORÁRE s. 1. divinizare, idolatrizare, venerare. (~ cuiva.) 2. v. adorație.
adoráre s. f., g.-d. art. adorării
ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi cu pasiune, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.
ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.
A ADORÁ adór tranz. 1) A iubi cu patimă. 2) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a respecta în mod deosebit; a venera; a idolatriza; a zeifica; a diviniza. /fr. adorer, lat. adorare
ADORÁ vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fără limite. 2. A slăvi, a diviniza; a venera (o divinitate). [ fr. adorer, cf. it., lat. adorare].
ADORÁ vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fără limite. 2. a diviniza; a venera. ( fr. adorer, lat. adorare)
ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi o divinitate. – Fr. adorer (lat. lit. adorare).
ADORÁ vb. a diviniza, a idolatriza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)
adorá vb., ind. prez. 1 sg. adór, 3 sg. și pl. adóră
adór, a -á, v. tr. (lat. ad-óro, -oráre). Mă închin luĭ Dumnezeŭ. Fig. Iubesc cu pasiune: a adora muzica.
adorațiúne f. (lat. adorátio, -ónis). Acțiunea de a adora; iubire extremă. – Și -áție și -áre.