ADÓNIS, adoniși, s. m. 1. Nume care se dă (după un personaj legendar din Antichitate) unui tânăr foarte frumos. 2. Fluture cu aripile de culoare albastră-deschis. – Din fr. adonis.
ADÓNIS s. m. invar. Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos. – Din fr. adonis.
ADÓNIS m. iron. Tânăr de o frumusețe rară. /Din Adonis n. pr.
ADÓNIS s.m. Nume dat unui tânăr foarte frumos. [Cf. Adonis – zeu al tinereții și al frumuseții bărbătești la greci].
ADÓNIS s. m. (fam.) bărbat tânăr foarte frumos. ( fr. adonis)
ADÓNIS s. m. invar. (Adesea ir.) Nume care se dă (după un personaj legendar din antichitate) unui tânăr foarte frumos. – Gr. Adonis (lat. lit. Adonis, -idis).
adónis (tânăr frumos, fluture) s. m., pl. adóniși
Adónis (zeu) s. propriu m.
adónis s. m.
COCOȘEL-DE-CÂMP s. (BOT.; Adonis aestivalis) (reg.) ruscuță, chimen-câinesc, iarba-cocoșului.
RUSCÚȚA s. (BOT.) 1. (Adonis vernalis) (reg.) cocoșel, scânteiță, spânț, dediței-galbeni (pl.). 2. (Adonis autumnalis) (reg.) cocoșel. 3. (Adonis flammea) (reg.) cocoșel.
cocoșél-de-câmp (bot.) s. m., pl. cocoșéi-de-câmp
ADONIS 1. Divinitate feniciană a vegetației, al cărei cult a fost introdus în lumea greco-romană. Mitul morții și al renașterii sale este simbolul vegetației care moare și reînvie în fiecare an. Iubit de Afrodita. 2. Mic asteroid (diam. sub 2 km.) care se poate apropia destul de mult de Pămînt (pînă la cîteva milioane de kilometri); a fost descoperit în 1936 de către astronomul belgian E. Delporte.
Adonis, tînăr frumos, iubit de Aphrodite. S-a născut din dragostea incestuoasă a Myrrhei pentru tatăl ei, Cinyras. Copleșită de rușine, Myrrha s-a ascuns în pădure și a fost transformată de Aphrodite, căreia i s-a făcut milă de ea, într-un arbore. Zece luni mai tîrziu, dintr-o crestătură făcută în coaja copacului s-a născut Adonis. Uimită de frumusețea copilului, Aphrodite îl ia sub ocrotirea ei. Mai tîrziu ea îl încredințează Persephonei, ca să-l crească. La împlinirea termenului stabilit Persephone însă nu vrea să i-l mai înapoieze. Atunci cele două zeițe recurg la judecata lui Zeus. Hotărîrea lui e următoarea: patru luni din an Adonis avea să le petreacă sub pămînt la Persephone, patru luni pe pămînt cu Aphrodite și celelalte patru unde va voi el. Crescînd mare, Adonis rămîne cîte opt luni lîngă Aphrodite și doar petru luni lîngă Persephone. După o altă versiune, dragostea Aphroditei pentru Adonis trezește gelozia lui Ares. La o vînătoare, zeul războiului asmute asupra lui Adonis un mistreț, care-l sfîșie. De moartea frumosului tînăr sînt legate mai multe legende. După una, Aphrodite, îndurerată, a vărsat atîtea lacrimi cîte picături de sînge au curs din trupul lui. Lacrimile ei s-au transformat în tot atîtea flori: anemonele. După o altă legendă, alergînd în ajutorul tînărului rănit, Aphrodite și-ar fi înțepat picioarele în spinii trandafirilor. Sîngele ei, stropind albul lor imaculat de pînă atunci, le-a dat culoarea trandafirie. Cultul lui Adonis era de origine feniciană: el simboliza, printre altele, moartea naturii în timpul iernii și renașterea ei la viață, primăvara.