ADNOTÁT, -Ă, adnotați, -te, adj. (Despre un text) Cu explicații, cu adnotări marginale. – V. adnota.
ADNOTÁT, -Ă, adnotați, -te, adj. (Despre un text) Cu explicații, cu adnotări. – V. adnota.
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.
A ADNOTÁ ~éz tranz. 1) (lucrări scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrări scrise) A prezenta succint. /lat. adnotare, annotare, fr. annoter
ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [ lat. adnotare, it. annotare].
ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. ( lat. adnotare)
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. – Lat. lit. adnotare.
ADNOTÁ vb. a glosa. (~ un text.)
adnotá vb., ind. prez. 1 sg. adnotéz, 3 sg. și pl. adnoteáză
adnotéz v. tr. (lat. adnóto, -áre. V. notez). Însemn prin note, fac note (uneĭ cărțĭ). – Rar anotez.