ADNOTÁRE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text; adnotație. – V. adnota.ADNOTÁRE s.f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. Caracterizare scurtă a unei cărți, indicând tematica ei și categoria de cititori căreia i se adresează. [ adnota].ADNOTÁRE s. f. acțiunea de a adnota. ◊ notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. ( adnota)ADNOTÁRE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text.ADNOTÁRE s. v. adnotație.adnotáre s. f. → notareADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.A ADNOTÁ ~éz tranz. 1) (lucrări scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrări scrise) A prezenta succint. /lat. adnotare, annotare,
fr. annoterADNOTÁRE ~ări f. 1) v. A ADNOTA. 2) Notă, însemnare pe marginea unui text pe care îl explică sau îl întregește. 3) Rezumat al unei lucrări, indicând tematica și categoria de cititori. /v. a adnotaADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [ lat. adnotare, it. annotare].ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. ( lat. adnotare)ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. – Lat. lit. adnotare.ADNOTÁ vb. a glosa. (~ un text.) adnotá vb., ind. prez. 1 sg. adnotéz, 3 sg. și pl. adnoteázăadnotațiúne f. (lat. adnotátio, -ónis). Acțiunea de a adnota un text. Notă explicativă. – Și -áție și -áre. Rar anot-.adnotéz v. tr. (lat. adnóto, -áre. V. notez). Însemn prin note, fac note (uneĭ cărțĭ). – Rar anotez.