ADNOTÁRE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text; adnotație. – V. adnota.
ADNOTÁRE s.f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. Caracterizare scurtă a unei cărți, indicând tematica ei și categoria de cititori căreia i se adresează. [ adnota].
ADNOTÁRE s. f. acțiunea de a adnota. ◊ notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. ( adnota)
ADNOTÁRE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text.
ADNOTÁRE s. v. adnotație.
adnotáre s. f. → notare
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.
A ADNOTÁ ~éz tranz. 1) (lucrări scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrări scrise) A prezenta succint. /lat. adnotare, annotare, fr. annoter
ADNOTÁRE ~ări f. 1) v. A ADNOTA. 2) Notă, însemnare pe marginea unui text pe care îl explică sau îl întregește. 3) Rezumat al unei lucrări, indicând tematica și categoria de cititori. /v. a adnota
ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [ lat. adnotare, it. annotare].
ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. ( lat. adnotare)
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. – Lat. lit. adnotare.
ADNOTÁ vb. a glosa. (~ un text.)
adnotá vb., ind. prez. 1 sg. adnotéz, 3 sg. și pl. adnoteáză
adnotațiúne f. (lat. adnotátio, -ónis). Acțiunea de a adnota un text. Notă explicativă. – Și -áție și -áre. Rar anot-.
adnotéz v. tr. (lat. adnóto, -áre. V. notez). Însemn prin note, fac note (uneĭ cărțĭ). – Rar anotez.