ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.ADMONESTÁRE s.f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestație, admonițiune (2); (Concr.) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [ admonesta].ADMONESTÁRE s. f. acțiunea de a admonesta; admo-nestație, admonițiune (2). ◊ hârtie oficială care conține o mustrare. ( admonesta)ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta; mustrare, dojenire, dojană; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva.ADMONESTÁRE s. v. ceartă.Admonestare ≠ lăudareadmonestáre s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări
admonestáre f. Mustrare, dojană.ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.A ADMONESTÁ ~éz tranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /fr. admonesterADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [ fr. admonester].ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. ( fr. admonester)ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester.ADMONESTÁ vb. v. certa.A admonesta ≠ a lăudaadmonestá vb., ind. prez. 1 sg. admonestéz, 3 sg. și pl. admonesteázăadmonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru [!].