ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva; admonestație, admonițiune (2). – V. admonesta.
ADMONESTÁRE s.f. Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestație, admonițiune (2); (Concr.) Hârtie oficială care conține o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [ admonesta].
ADMONESTÁRE s. f. acțiunea de a admonesta; admo-nestație, admonițiune (2). ◊ hârtie oficială care conține o mustrare. ( admonesta)
ADMONESTÁRE, admonestări, s. f. Acțiunea de a admonesta; mustrare, dojenire, dojană; (concr.) act, adresă oficială care conține o mustrare etc. adresată cuiva.
ADMONESTÁRE s. v. ceartă.
Admonestare ≠ lăudare
admonestáre s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări
admonestáre f. Mustrare, dojană.
ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.
A ADMONESTÁ ~éz tranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /fr. admonester
ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [ fr. admonester].
ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. ( fr. admonester)
ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester.
ADMONESTÁ vb. v. certa.
A admonesta ≠ a lăuda
admonestá vb., ind. prez. 1 sg. admonestéz, 3 sg. și pl. admonesteáză
admonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru [!].