ADMÍTERE, admiteri, s. f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen de acceptare a unui candidat într-o instituție de învățământ. – V. admite.
ADMÍTERE s.f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen de primire într-o școală. [ admite].
ADMÍTERE, admiteri, s. f. Acțiunea de a admite. ◊ Examen de admitere = examen pe baza căruia un candidat poate fi primit într-o școală.
ADMÍTERE s. 1. v. aprobare. 2. acceptare, primire. (După ~ lui în asociație.) 3. v. acceptare.
admítere s. f., g.-d. art. admíterii; pl. admíteri
ADMÍTE, admít, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. A da curs favorabil unei cereri. A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat. admittere.
A ADMÍTE admít tranz. 1) A considera ca fiind adevărat sau posibil. 2) A accepta provizoriu, în calitate de simplă ipoteză. 3) (cereri, doleanțe, reclamații) A considera ca fiind valabil. 4) (candidați la examene, la un concurs etc.) A permite să participe. /
ADMÍTERE ~i f. v. A ADMITE. ◊ Examen de ~ examen de primire într-o instituție de învățământ. Comisie de ~ comisie care se ocupă cu primirea candidaților la examen. /v. a admite
ADMÍTE vb. III. tr. A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. A îngădui, a permite. A da curs favorabil (unei cereri etc.). A înscrie, a primi (la un examen). [ lat. admittere, cf. fr. admettre].
ADMÍTE vb. tr. 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). ( lat. admittere, după fr. admettre)
ADMÍTE, admít, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. A da curs favorabil unei cereri. A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr. admettre (lat. lit. admittere).
ADMÍTE vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a primi. (L-a ~ la club.) 3. v. consimți. 4. a accepta, a mărturisi, a recunoaște. (Până la urmă a ~ că așa este.) 5. v. îngădui. (Cum poți ~ una ca asta?) 6. v. împărtăși. 7. v. presupune.
A admite ≠ a interzice, a refuza, a respinge
admíte (admít, admís), vb. – 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. Fr. admettre. – Der. (din fr.) admisibil, adj.; admisiune, s. f.; inadmisibil, adj.
admíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. admít, imperf. 3 sg. admiteá; conj. prez. 3 sg. și pl. admítă; ger. admițând; part. admís
admít, -mis, a -mite v. tr. (lat. admittere. V. trimet [!]). Primesc, încuviințez: admit într’ o societate. Recunosc ca adevărat: admit un principiŭ. Tolerez: această afacere nu admite nicĭ o întîrziere. Primesc favorabil: admit o cerere.