ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Din fr. admiratif, lat. admirativus.
ADMIRATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Cu admirație. [Cf. fr. admiratif, lat. admirativus].
ADMIRATÍV, -Ă adj. (și adv.) cu admirație. ( fr. admiratif, lat. admirativus)
ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admirație. – Fr. admiratif (lat. lit. admirativus).
admiratív adj. m., pl. admiratívi; f. sg. admiratívă, pl. admiratíve
admiratív, -ă adj. (lat. admirativus). Care arată admirațiunea: gest admirativ.
ADMIRATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care exprimă admirație. /fr. admiratif, lat. admirativus