ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca. – V. adjudeca.
ADJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a adjudeca. [ adjudeca].
ADJUDECÁRE, adjudecări, s. f. Acțiunea de a adjudeca.
ADJUDECÁRE s. (JUR.) adjudecație. (~ unui bun.)
adjudecáre s. f. → judecare
ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. – Din lat. adjudicare.
A ADJUDECÁ adjúdec tranz. (bunuri) A atribui persoanei care în cadrul unei licitații oferă o sumă mai mare. /lat. adjudicare
ADJUDECÁ vb. I tr. A da, a atribui (un bun, o lucrare etc.) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații sau al unei concurențe. Refl. (rar) A-și atribui, a apuca, a-și lua ceva. [ lat. adiudicare, cf. fr. adjuger, după judeca].
ADJUDECÁ vb. I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care oferă mai mult în cadrul unei licitații publice. II. refl. a-și atribui, a-și lua ceva. ( lat. adiudicare după fr. adjuger)
ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. – Lat. lit. adjudicare.
ADJUDECÁ vb. (JUR.) (înv.) a harecilui. (~ cuiva un bun, la o licitație.)
adjudecá (-c, -át), vb. – A atribui un bun scos la licitație persoanei care oferă prețul cel mai mare. Pe baza lui a judeca, întocmai ca fr. adjuger sau lat. adjudicare. – Der. adjudecar, s. m. (persoană căreia i se adjudecă un bun); adjudecație, s. f. (adjudecare).
adjudecá vb., ind. prez. 1 sg. adjúdec, 3 sg. și pl. adjúdecă
adjúdic, a -á v. tr. (lat. adjúdico, -áre). Atribuĭ pin [!] judecată o proprietate. Acord celuĭ ce oferă maĭ mult la concurență. Decern. – Greșit adjudec, după cum ar fi greșit revindec față de vindec. V. atîrdisesc.
adjudicațiúne f. (lat. adjudicátio, ónis). Acțiunea de a adjudica. – Și -áție, dar ob. -áre.