ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. (Rar)Adjectivizare. – V. adjectiva.ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. – V. adjectiva.ADJECTIVÁRE s. (GRAM.) adjectivizare.adjectiváre s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivăriADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.; rar) A (se) adjectiviza. – Din adjectiv.ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv.ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv.
– ajectiváre s. f.; adjectivát, -ă adj.A ADJECTIVÁ ~éz tranz. A face să se adjectiveze. /Din adjectivA SE ADJECTIVÁ se ~eáză intranz. A transforma în adjectiv. /Din adjectivADJECTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza. ( fr. adjectiver)ADJECTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) adjectiviza.adjectivá vb., ind. prez. 1 sg. adjectivéz, 3 sg. și pl. adjectiveáză