ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. (Rar)Adjectivizare. – V. adjectiva.
ADJECTIVÁRE, adjectivări, s. f. Faptul de a (se) adjectiva; adjectivizare. – V. adjectiva.
ADJECTIVÁRE s. (GRAM.) adjectivizare.
adjectiváre s. f., g.-d. art. adjectivării; pl. adjectivări
ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.; rar) A (se) adjectiviza. – Din adjectiv.
ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv.
ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv. – ajectiváre s. f.; adjectivát, -ă adj.
A ADJECTIVÁ ~éz tranz. A face să se adjectiveze. /Din adjectiv
A SE ADJECTIVÁ se ~eáză intranz. A transforma în adjectiv. /Din adjectiv
ADJECTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza. ( fr. adjectiver)
ADJECTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) adjectiviza.
adjectivá vb., ind. prez. 1 sg. adjectivéz, 3 sg. și pl. adjectiveáză