ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa și rezultatul ei; adunare, adăugare. [Pr.: -ți-o-] – V. adiționa.
ADIȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pron. -ți-o-. / adiționa].
ADIȚIONÁRE, adiționări, s. f. Acțiunea de a adiționa; adunare. [Pr.: -ți-o-]
ADIȚIONÁRE s. v. adunare, totalizare.
adiționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. adiționării; pl. adiționări
ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.
A ADIȚIONÁ ~éz tranz. mat. rar A supune unei operații de adunare; a aduna; a suma. /fr. additionner
ADIȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A aduna. [Pron. -ți-o-. / fr. additionner].
ADIȚIONÁ vb. tr. a aduna. ( fr. additionner)
ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.) A aduna. [Pr.: -ți-o-] – Fr. additionner.
ADIȚIONÁ vb. v. aduna, totaliza.
adiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. adiționéz, 3 sg. și pl. adiționeáză
adiționéz v. tr. (d. adițiune; fr. additionner). Aritm. Adun.