ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. Alăturat, continuu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. di-a-. / lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].
ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. ( lat. adiacens, it. adiacente)
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).
adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénți; f. adiacéntă, pl.adiacénte
ADIACÉNT adj. contiguu.
ADIACÉNT adj. v. alăturat, înrudit, învecinat, vecin.
adiacént adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. adiacénți; f. sg. adiacéntă, pl. adiacénte
adĭacént, V. adjacent.
ADIACÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noțiuni ~te. ◊ Unghiuri ~te unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Sil. -dia-] /fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis
adjacent, -ă adj. (lat. ádjacens, -éntis, d. ad, la și jacére, a zăcea, a fi situat). Alăturat: țărĭ adjacente. Unghĭurĭ adjacente, care aŭ o lature [!] comună. – Și adĭacent.