ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei. – V. adăposti.
ADĂPOSTÍRE s. f. Acțiunea de a (se) adăposti și rezultatul ei; adăpost.
ADĂPOSTÍRE s. v. găzduire.
adăpostíre s. f., g.-d. art. adăpostírii; pl. adăpostíri
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.
A ADĂPOSTÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să se adăpostească; a pripăși; a oploși. /Din adăpost
A SE ADĂPOSTÍ mă ~ésc intranz. A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din adăpost
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit. – Din adăpost.
ADĂPOSTÍ vb. 1. v. găzdui. 2. (pop.) a se sălășlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă.)
adăpostí vb. (sil. -pos-ti), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 sg. și pl. adăposteáscă
adăpostésc v. tr. (d. adăpost). Pun la adăpost. V. refl. Mă pun la adăpost. – Vechĭ -ez. V. acĭuĭez și olejesc 1.