ADĂPÁRE s. f. Acțiune de a (se) adăpa. – V. adăpa.
ADĂPÁRE s. f. Acțiune de a (se) adăpa.
adăpáre s. f., g.-d. art. adăpării; pl. adăpări
adăpáre f. Acțiunea de a adăpa o dată. – Vechĭ adăpăcĭune.
ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. Refl. (Despre animale) A bea apă. ◊ Fig. A se adăpa la izvoarele științei sau ale culturii.[Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.
A ADĂPÁ adăp tranz. (animale) A face să se adape. ~ caii. /lat. adaquare
A SE ADĂPÁ se adápă intranz. (despre animale) A bea apă. /lat. adaquare
ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. 1. A da apă de băut unui animal. Refl. (Despre animale) A bea apă. 2. Fig. A uda, a umezi. Să adapi pământul cu sânge de tirani (ALEXANDRESCU). [Prez. ind. și: adáp] – Lat. adaquare.
ADĂPÁ vb. v. învenina, otrăvi.
adăpá (adáp, adăpát), vb. – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. Lat. ădaquāre (Pușcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură” și „otravă”, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s. n. (acțiunea de a adăpa); adăpătoare, s. f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s. f. (înv., otrăvire).
adăpá vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 sg. și pl. adápă; conj. prez. 3 sg. și pl. adápe
adáp (vest) și adăp (est), a adăpá v. tr. (lat. ádaquo, -are, d. aqua, apă; it. adacquare, pv. azaigar, sp. adaguar). Alimentez vitele cu apă (ducîndu-le apă cu găleata): plugaru-și adapă vita. Fig. Învăț, sug învățătură: fiecare să se adape de la izvoru științeĭ!
adăp, V. adap.