ADÂNCÍT, -Ă, adânciți,lt;i> -te, adj. Adânc. – V. adânci.
ADÂNCÍT, -Ă, adânciți, -te, adj. Adânc. – V. adânci.
ADÂNCÍT adj. v. scobit.
ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure. Fig. A se cufunda (în…), a fi absorbit (de…). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc.
A ADÂNCÍ ~ésc tranz. 1) A face mai adânc. ~ o fântână. 2) A cerceta profund; a studia serios; a aprofunda. ~ o teză. 3) (idei, teorii etc.) A completa cu idei noi; a aprofunda; a dezvolta. /Din adânc
A SE ADÂNCÍ mă ~ésc intranz. 1) A intra în adâncime; a înainta spre interior. ~ în livadă. ~ în pământ. 2) fig. A se lăsa cuprins (de ceva); a se cufunda. ~ în lectură. ~ în amintiri. 3) fig. A se desfășura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se accentua. Vrajba se ~ește. /Din adânc
ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adânc, a săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se depărta; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure. Tranz. și refl. Fig. A (se) cufunda (în…), a absorbi sau a fi absorbit (de…). 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a analiza. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea… s-a adâncit și mai mult în ființa mea (SADOVEANU). [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc2.
ADÂNCÍ vb. 1. v. afunda. 2. a se afunda, a se cufunda, a se înfunda, (Transilv.) a se zgăura. (Ochii i s-au ~ în cap.) 3. v. căsca. 4. a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, a spori, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile s-au ~.)
ADÂNCÍ vb. v. aprofunda.
adâncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adâncésc, imperf. 3 sg. adânceá; conj. prez. 3 sg. și pl. adânceáscă
adîncésc v. tr. (d. adînc). Fac adînc: a adînci un canal. Examinez adînc, aprofundez: a adînci o știință. V. refl. Mă fac adînc: apa se adîncește. Intru adînc: hoțiĭ s’ aŭ adîncit în pădure. Mă ocup adînc de ceva: a te adînci în filologie. Mă adîncesc în gîndurĭ, cad pe gîndurĭ, cuget adînc.
adîncit, -ă adj. (d. adînc). Lăsat în jos, scobit: cîmp adîncit. Fig. Absorbit: adîncit în cugetare, în întristare.