ADÂNCÍME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau de la gura unei adâncituri sau ape până la fundul ei; (concr.) parte adâncă, adâncită; adânc, afunzime. 2. (Concr.) Loc ascuns, depărtat; afund, afundătură, afundiș. 3. Fig. Tărie, forță, profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adâncime. – Adânc + suf. -ime.
ADÂNCÍME, adâncimi, s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi adânc; distanță de la suprafața sau gura unei adâncituri sau ape până în fundul ei. (Concr.) Parte scobită, adâncită. 2. Depărtare; p. ext. loc ascuns, depărtat. 3. Fig. Profunzime, intensitate. Sentiment de o mare adâncime. – Din adânc2 + suf. -ime.
ADÂNCÍME s. 1. v. adânc. 2. v. profunzime. 3. profunzime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. importanță, însemnătate, profunzime, seriozitate. (~ prefacerilor survenite.)
adâncíme s. f., g.-d. art. adâncímii; pl. adâncími
ADÂNCÍME ~i f. 1) Distanța de la suprafață (de la gură, margine) până la fund sau până la un punct anumit spre fund. La o ~ de 10 metri. ~ea peșterii. 2) fig. Putere de manifestare; profunzime. ~ea unui sentiment. /adânc + suf. ~ime
adîncíme f. Calitatea de a fi adînc, profunditate: adîncimea unuĭ rîŭ. Una din cele treĭ dimensiunĭ ale corpurilor (sin. cu înălțime, une-orĭ cu lungime: această curte are 20 de metri de lățime și 30 de adîncime saŭ o adîncime de…). Fig. Multă știință, mare pricepere: adîncime de ideĭ. Impenetrabilitate: adîncimea judecăților luĭ Dumnezeŭ.