ADAMÁNT, adamante, s. n. (Pop.) Diamant (1). – Din sl. adamantŭ.
ADAMÁNT, adamante, s. n. (În basme) Diamant. – Slav (v. sl. adamantŭ gr.)
ADAMÁNT s. v. diamant.
adamánt (adamánte), s. n. Diamant. Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl. adamantŭ; cf. v. it. adamante (› fr. aimant), cu adj. adamantino, de unde rom. adamantin, adj. (strălucitor), neol. fără circulație reală, introdus de poeții romantici. Pe de altă parte, gr. ἀδάμας denumea și o plantă din Capadocia, căreia i se atribuia virtutea de a îmblînzi fiarele; de aici rom. adamască, s. f., cu același sens.
adamánt s. n., pl. adamánte