ACUȘÍCA adv. (Fam.) Acuși. – Acuși + suf. -ica.
ACUȘÍCA adv. (Fam.) Acuși. – Din acuși + suf. -ică.
acușíca adv.
acúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum, ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m’ am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca’ n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a.
acúș, acúșa și acușica, V. acum.