ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a altei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din fr. acculturation.
ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din fr. acculturation.
ACULTURÁȚIE s.f. Ansamblul transformărilor care au loc într-un grup social (privind felul de a munci și gândi, de a se comporta și judeca etc.) ca urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen. -iei. / engl. acculturation].
ACULTURÁȚIE s. f. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură. ( fr., engl. acculturation)
aculturáție s. f. (sil. -ți-e), art. aculturáția (sil. -ți-a), g.-d. art. aculturáției; pl. aculturáții
ACULTURÁȚIE ~i f. Totalitate a transformărilor culturale pe care le suferă un grup social în contact cu altul mai mare. / engl. acculturation, germ. Akkulturation