ACUITÁTE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simț de a percepe e*******i oricât de slabe și de a diferenția e*******i foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité.
ACUITÁTE f. Caracter acut; agerime. ~ auditivă. [G.-D. acuității; Sil. -cu-i-] /fr. acuité
ACUITÁTE s.f. 1. (Liv.) Capacitatea senzorială de a înregistra e*******i foarte slabe; agerime, ascuțime. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. acuité lat. acutus – ascuțit].
ACUITÁTE s. f. 1. capacitate senzorială de a percepe e*******i foarte slabe; agerime, ascuțime. 2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical. ( fr. acuité)
ACUITÁTE s. f. 1. (Livresc) Capacitate a simțurilor de a percepe e*******i oricât de slabe și de a diferenția e*******i foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ♢ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. [Pr.: -cu-i-] – După fr. acuité.
ACUITÁTE s. 1. agerime, clarviziune, pătrundere, perspicacitate, subtilitate, (livr.) penetranță, sagacitate, (fam.) schepsis, (fig.) ascuțime. (~ spiritului.) 2. v. simț.
acuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. acuității
acuitáte f. (d. lat. acútus, ascuțit: acuitatea cuĭuluĭ. Fig. Acuitatea dureriĭ.