ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.ACROSTÍH s.n. (Lit.) Poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, alcătuiesc un nume sau o propoziție. [Pl. -huri. / cf. fr. acrostiche gr. akrostichon akros – extrem, dinafară, stichos – vers].ACROSTÍH s. n. 1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc. 2. problemă enigmistică cuprinzând un acrostih (1). ( fr. acrostiche
, gr. akrostikhos)ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt sau o propoziție. – Ngr. akrostichon.acrostíh (a-cros-tih / -cro-stih) s. n., pl. acrostíhuriacrostíh (acrostíhuri), s. n. – Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvînt sau o propoziție. Gr. ἀϰρόστιχον (Gáldi 137). Sec. XVII.acrostíh s. n. (sil. -cro-; mf. -stih), pl. acrostíhuriacrostíh n., pl. urĭ (vgr. akróstihon, d. ákron, vîrf, și stihos, vers). Poezie în care versurile încep cu cîte o literă formînd toate un nume.ACROSTÍH ~uri n. Poezie în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, formează un cuvânt sau o propoziție. /ngr. akróstichon, fr. acrostiche