ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portabil cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin v******a unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.
ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu burduf, claviatură și butoane, ale cărui sunete se produc prin v******a unor ancii metalice. [Pr.: -de-on] – Din fr. accordéon, germ. Akkordeon.
ACORDEÓN s.n. Instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și cu clape. [Pron. -de-on, pl. -oane. / fr. accordéon, cf. germ. Akkordeon].
ACORDEÓN s. n. instrument muzical cu lame vibrante, cu burduf și claviatură. ( fr. accordéon, germ. Akkordeon)
ACORDEÓN, acordeoane, s. n. Instrument muzical portativ cu foale și cu unul sau mai multe rânduri de clape. [Pr.: -de-on] – Fr. accordéon.
ACORDEÓN s. (reg.) muzică.
acordeón s. n. (sil. -de-on), pl. acordeoáne
acordeón n., pl. -oáne (fr. accordéon, d. germ. akkordion, cuvînt fabricat). Armonică cu clape, inventată la 1825 la Viena de Damian.
ACORDEÓN ~oáne n. Instrument muzical portativ cu butoane. [Sil. -de-on] /fr. accordeon, germ. Akkordeon