ACÓLO adv. În acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vorbește); în alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam în locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Într-acolo = spre acel loc, spre direcția aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Până acolo… = până la situația…, la împrejurarea (care depășețe limita îngăduită)… ◊ Expr. (Reg.) (Pân’) pe-acolo = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau în mână etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar în momentul de față)? Fugi de acolo! = da’ de unde! nici gând! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce mă privește, ce avantaj am din asta? [Acc. și acoló] – Lat. eccum-[i]lloc.
ACÓLO adv. (în opoziție cu aici) În acel loc. De ~. Pe ~. ◊ Fugi de ~! ce tot spui? vorbă să fie! da de unde! /lat. eccum[i]lloc
ACÓLO adv. În acel loc (relativ) îndepărtat (de cel care vorbește); în alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam în locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Într-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde pornește o acțiune sau o mișcare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pân’ pe-acolo = peste măsură, din cale-afară (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai în față (sau în mână etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (în clipa de față)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce mă privește, ce avantaj am din asta? [Acc. și: acoló] – Lat. eccum-[i]lloc.
ACÓLO adv. (pop.) colo, (prin Transilv.) acoace. (S-a dus imediat ~.)
Acolo ≠ aici
acóló, adv. În acel loc. – Var. acoló, cólo, coló, (a)coloșa. Mr. ac(u)ló, istr. colo. Lat. *eccum illōc (Philippide, Principii, 92; Pușcariu 15; Candrea-Dens., 12; REW 4270; DAR); cf. comel. kiló (Tagliavini, Arch. Rom., X, 127), v. fr. illuec, leonez. alló, allú.
acólo (în acel loc) adv.
acólo și (pop.) acólu (sud) și acoló (nord) adv. de loc și de direcțiune (lat. eccu-illó, de unde s’ a făcut acúlo, ca’ n Mac., acoló, ca’ n nord, și acló, ca’ n Mac. și Banat. Pe urmă, după vbg. kolĭe, s’ a făcut acólo și cólo, acólea și cólea). În acel loc, în opoz. cu aci, aicĭ, acolea, acilea: staŭ acolo, mă duc acolo. Se uzitează și ca termin [!] care mărește ideĭa de dispreț: ĭa un prost și el acolo! are și el 2-3 francĭ acolo, și se fudulește! Într’ acolo (nord), în colo. Dintr’ acolo, din colo. V. colo. – A lucra într’ acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra în acest scop, a lucra pentru”.
de acólo prep. + adv. (tempo lent)
de pe acólo prep. + adv. (tempo lent)
de pe-acólo prep. + adv. (tempo rapid)
de-acólo prep. + adv. (tempo rapid)
dintr-acólo prep. + adv.
într-acólo loc. adv.
pe acólo prep. + adv. (tempo lent)
pe-acólo prep. + adv. (tempo rapid)