ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba, a-și manifesta entuziasmul prin aclamații; a ovaționa. Din fr. acclamer, lat. acclamare.
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A saluta, a aproba prin strigăte de bucurie, prin manifestări publice ale entuziasmului; a ovaționa. – Din fr. acclamer, lat. acclamare.
ACLAMÁ vb. I. tr. A primi cu strigăte de bucurie, de aprobare entuziastă pe cineva sau ceva; a ovaționa. [P.i. aclam, 3,6, -mă, conj. -me. / fr. acclamer, cf. it.. lat. acclamare].
ACLAMÁ vb. tr. a primi cu aclamații; a ovaționa. ( fr. acclamer, lat. acclamare)
ACLAMÁ, aclám, vb. I. Tranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a ovaționa. – Fr. acclamer (lat. lit. acclamare).
ACLAMÁ vb. a ovaționa.
aclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. aclám, 3 sg. și pl. aclámă
A ACLAMÁ aclám tranz. A primi prin aclamații; a susține prin strigăte de aprobare; a ovaționa. [Sil. a-cla-] /fr. acclamer, lat. acclamare
A aclama ≠ a huidui, a declanșa, a șuiera
aclám, a -á v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- și re-clam). Salut pin [!] aclamațiunĭ: aclam un orator, Numesc fără să votez: a fost aclamat rege, ca rege.