ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv.
Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.ABUNDÉNȚĂ f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesitățile obișnuite; belșug; îndestulare; bogăție. Din ~. [G.-D. abundenței] /lat. abundentia, fr. abondanceABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].abundénță s. f. cantitate mare, belșug; bogăție. ◊ cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ♢ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia).ABUNDÉNȚĂ s. v. belșug.Abundență ≠ mizerie, sărăcieabundénță s. f., g.-d. art. abundénței