ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței; nehotărâre, inerție. – Din fr. aboulie.
ABULÍE f. Lipsă de voință manifestată în unele boli psihice; nehotărâre. [G.-D. abuliei] /fr. aboulie
ABULÍE s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință, inerție, nehotărâre. [Gen. -iei. / fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voință].
abulíe s. f. 1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței. 2. (fig.) inerție. ( fr. aboulie)
ABULÍE, abulii, s. f. Boală psihică caracterizată prin slăbirea voinței. – Fr. aboulie (gr.).
abulíe s. f., art. abulía, g.-d. art. abulíei; pl. abulíi, art. abulíile