ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanțe independent de atributele ei sau invers; abstracție. Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Operație a gândirii prin care se desprind și se rețin unele dintre caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului cercetării; abstracție Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza.
ABSTRACTIZÁRE s.f. (Fil.) Acțiunea de a abstractiza și rezultatul ei. Operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor unui obiect (sau mai multor obiecte, fenomene) pe cele fundamentale, esențiale, generale, neluând în considerare, ignorând (vremelnic) pe cele neesențiale. [ abstractiza].
abstractizáre s. f. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție. ( abstractiza)
ABSTRACTIZÁRE, abstractizări, s. f. Acțiunea de a abstractiza; proces al gândirii care abstractizează.
abstractizáre s. f., g.-d. art. abstractizắrii; pl. abstractizắri
ABSTRACTIZÁRE s. abstracție. (Proces de ~.)
Abstractizare ≠ concretizare
abstractizáre s. f. (sil. mf. abs-), g.-d. art. abstractizării; pl. abstractizări
ABSTRACTIZÁ, abstractizez vb. I. Tranz. și intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza.
A ABSTRACTIZÁ ~éz 1. tranz. A analiza printr-o abstracție. 2. intranz. A trece de la concret la abstract. [Sil. abs-trac-] /abstract + suf. ~iza
ABSTRACTIZÁ vb. I. intr. A desprinde însușirile esențiale, comune unui grup de obiecte sau de fenomene în vederea formării noțiunilor sau a categoriilor de gândire, a descoperirii legilor existenței și a dezvoltării fenomenelor. [P. i. -zez. / abstract + -iza].
abstractizá vb. tr., intr. a efectua o abstractizare. ( abstract + -iza)
ABSTRACTIZÁ, abstractizez vb. I. Intranz. A desprinde și a generaliza însușirile esențiale și comune ale unui grup de obiecte sau de fenomene, în vederea formării noțiunilor, a categoriilor logice și a descoperirii legilor generale ale existenței și dezvoltării fenomenelor. – Din abstract.
abstractizá (a~) vb., ind. prez. 3 abstractizeáză
A abstractiza ≠ a concretiza
abstractizá vb. (sil. mf. abs-), ind. prez. 1 sg. abstractizéz, 3 sg. și pl. abstractizeáză