ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.
ABSÉNT, -Ă adj. 1. Care lipsește, care nu este prezent. 2. (Fig.) Distrat; indiferent; preocupat. [ fr. absent, cf. lat. absens].
absént, -ă adj. 1. care lipsește de undeva. 2. (fig.) distrat; preocupat. ( fr. absent, lat. absens)
ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Neatent, distrat; indiferent. – Fr. absent (lat. lit. absens, -ntis).
ABSÉNT adj. 1. lipsă. (A fost ~ la apel.) 2. v. distrat. 3. (fig.) pierdut. (O privire ~.)
Absent ≠ atent, omniprezent, prezent
absént (abséntă), adj. – Care lipsește. Fr. absent. – Der. (din fr.) a absenta, vb.; absență, s. f.; absenteism, s. n.
absént adj. m., pl. absénți; f. sg. abséntă, pl. absénte
absent, -ă adj. (lat. ábsens, -éntis). Care lipsește (nu e de față). Fig. Distrat: spiritu ĭ-e absent. Subst. Absențiĭ n’ aŭ nicĭ-odată dreptate. V. prezent.
ABSÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care lipsește. 2) fig. Care este dus pe gânduri; distrat. Privire ~tă. /fr. absent, lat. absens, ~ntis
LES ABSENTS DONT TOUJOURS TORT (fr.) cei absenți nu au niciodată dreptate – Interesele celor care nu sunt de față sunt sacrificate.