ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona. – V. abona.
ABONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) abona. [ abona].
ABONÁRE, abonări, s. f. Acțiunea de a (se) abona.
ABONÁRE s. (înv.) prenumărare, prenumerație. (~ cuiva la o publicație periodică.)
abonáre s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-și face un abonament. Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obișnuit al casei. – Din fr. abonner.
A ABONÁ ~éz tranz. A face să se aboneze. /fr. abonner
A SE ABONÁ mă ~éz intranz. A-și face un abonament. ~ la o revistă. /fr. abonner
ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) face un abonament la o publicație etc. [ fr. abonner].
aboná vb. I. tr., refl. a (-și) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. ( fr. abonnér)
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. și refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A(-și) face un abonament. Și-a abonat copiii la revistă. – Fr. abonner.
ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)
aboná (abonéz, abonát), vb. – 1. A-și face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret și periodic de o facilitate. Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s. n.; abonat s. m.
aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. și pl. aboneáză
abonéz v. tr. (fr. abonner). Înscriŭ între abonațĭ. V. refl. Mă înscriŭ între abonațĭ. Iron. Calicii s’ aŭ abonat la casa noastră