ABJURÁȚIE s.f. Abjurare. [Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].abjuráție s. f. abjurare. ( fr. abjuration, lat. abiuratio)ABJURÁȚIE s. v. abjurare.abjuráție s. f., g.-d. art. abjuráției;
pl. abjuráțiiabjurațiúne f. (lat. abjurátio, -ónis). Acțiunea de a abjura. – Și -áție, dar ob. -are.