ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.ABJECT, -Ă adj. Respingător; josnic; ticălos netrebnic. [ fr. abject, cf. lat. abiectus].abjéct, -ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreț; abominabil. ( fr. abject, lat. abiectus)ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic. – Fr.
abject (lat. lit. abjectus).ABJÉCT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. dezgustător.Abject ≠ onorabil, respectabil, stimabil, venerabilabjéct adj. m., pl. abjécți; f. sg. abjéctă, pl. abjécteabjéct adj. (fr. abject, d. lat. abjectus, aruncat. V. obĭect). Demn de dispreț, ordinar, ticălos: ființe, ocupațiunĭ, sentimente-abjecte. Adv. În mod. abject.ABJÉCT ~tă (~ți, ~te) Care este vrednic de dispreț; josnic; ticălos; mârșav; mizerabil; netrebnic. /lat. abjectus, fr. abject