Un micuț păianjen
În casă a intrat…
Dorea un strop de apă
și s-a încumetat
Pe tobogan să urce –
Că se credea erou! –
Dar a alunecat și…
Va încerca din nou!
s-a cățărat pe masă
s-ajungă, așadar,
să-și potolească setea
cu apa din pahar…
și… hai, hai, hai!
Ce aproape e de țel…
s-a dezorientat
când l-a prins un băiețel…
Bietul de el!
Nu pare rău defel!
E doar micuț, drăguț și însetat…
Nu-i așa că nu te-a speriat?!
După nereușită,
Era puțin năuc,
Dar a zărit fetița –
Cu paiul – cum bea suc
și-a vrut și el să guste,
dar n-a avut noroc,
însă-i oferă bebe
un bol cu apă,-n loc!
și… lip-lip-lip!
Până la ultimul pic
Bău, și-apoi lui bebe
Îi dă și un pupic…
E fericit acuma
Păianjenul cel mic!
