La tulpina, la doi meri
N’apucara de’nchinara,
Nici din masa nu luara.
Vazur’ un paun calare
Alb ca fulgu’ de ninsoare.
Calu’ murg si seaua verde,
Fuge de nici nu se vede,
Din copite fulgerand,
Din potcoave scaparand
Si pe nari foc aruncand,
Pamantul cutremurand.
Cine, mare, cin’ sa fie:
E llie, Santilie.
Vine iute cu manie
Si imparte de vecie,
Pamantul cu fulgerul
Si cerul cu tunetul.
Si, o, Doamne, mila Ta,
Cate spre zidirea Ta!
Intru multi ani fericiti
Si pe noi sa ne cinstiti.