In gradina Raiului
Raiul, cu nesat privind
Si din gur’asa graind:
“Raiule, gradina dulce,
De la tin’, nu m’as mai duce.
De mirosul florilor,
Si ceara albinelor.
De para facliilor
Si fumul tamaielor”
Dumnezeu il judeca
Cu manie si graia:
“Stii, Adame, ce ti-am spus,
Cand in Rai slobod te-am pus.
Nimica nu ti-am oprit;
Numai pomul Raiului.
Tu maru’n gur’ai luat,
Rau trupu’fi-ai veninat.
Du-te, Adame, de la mine,
Tu te-ai lipsit de mult bine.
Du-te din Raiul frumos
In pamantu’ntunecos,
Lasa Raiul cu dulceata,
Du-te pe pamant cu ceata”.
“O, Evo, poama amara,
Sa iesim din Rai afara.
O, vai, sarpe din pustie,
Ce-mi facusi acuma mie?
Fire-ai, sarpe, blestemat,
C’ai bagat lumea’n pacat,
Unde te-o gasi dormind,
Capul sa-ti fie sdrobit”.